PERFORMING IRONY: EUGÈNE IONESCO'S BATTLES WITH HIS CRITICS
(Abstract)

My article endeavours to investigate playwright Eugène Ionesco’s irony, following two critical debates: the first was mainly conducted by Roland Barthes and Bernard Dort, in the pages of the polemical journal Théâtre Populaire, which found Ionesco’s ironic response not only in numerous interviews and theoretical texts, but also in the play Improvisation or The Shepherd’s Chameleon, where Barthes and Dort feature as characters. The second, known as the London Controversy, consisted of a series of articles written by Kenneth Tynan and Ionesco in The Observer and Cahiers des Saisons. The rationale behind these two analyses is to prove that, like his compatriot Emil Cioran’s Pe culmile disperării [On the Heights of Despair], which was the stylistic matrix of his French texts, Ionesco’s first book, Nu [No] can be traced back as the origin of Ionesco’s irony. Ionesco’s irony has an Eastern European descent, and perhaps this is why Barthes, Dort and Tynan could not relate properly to Ionesco’s playful remarks.

Keywords: Eugène Ionesco, Roland Barthes, Bernard Dort, Kenneth Tynan, the critical debates from Théâtre Populaire (1953–1964).

ÎNSCENAREA IRONIEI. CONFRUNTAREA DINTRE EUGÈNE IONESCO ȘI CRITICII SĂI
(Rezumat)

Articolul meu încearcă să analizeze ironia dramaturgului Eugène Ionesco, urmărind două dezbateri critice: prima s-a desfășurat în principal în articolele sub semnătura lui Roland Barthes și a lui Bernard Dort în paginile revistei polemice Théâtre Populaire, care și-au găsit răspunsul ironic din partea lui Ionesco în numeroase interviuri și texte teoretice, dar și în piesa de teatru Improvizație sau Cameleonul păstorului, în care Barthes and Dort sunt dramatis personae; cea de-a doua, cunoscută sub denumirea de „Controversa din Londra”, a constat într-o serie de articole publicate de Kenneth Tynan și Ionesco în The Observer și Cahiers des Saisons. Motivația principală a celor două analize este de a demonstra faptul că, similar volumului Pe culmile disperării al lui Emil Cioran, care a reprezentat o matrice stilistică a textelor sale franceze, prima carte a lui Ionesco, Nu, poate fi considerată drept originea ironiei lui Ionesco. Ironia lui Ionesco este de sorginte est-europeană și probabil de aceea Barthes, Dort și Tynan au avut dificultăți de a răspunde remarcilor jucăușe ale lui Ionesco.

Cuvinte-cheie: Eugène Ionesco, Roland Barthes, Bernard Dort, Kenneth Tynan, dezbaterea critică din revista Théâtre Populaire (1953–1964).