ON THE MODE OF INTERMEDIALITY IN (CONTEMPORARY) LITERARY HISTORY: AN INTERNAL PERSPECTIVE AND AN ATTEMPT TO REACH THE VISUAL BEYOND OF LITERATURE (20^TH – 21^ST CENTURIES)
(Abstract)

If “Literature” has lost its essentializing capital by joining the nexus of social and cultural phenomena which cross it and from which it emerges, and if the idea of nation and national identity is attenuated, debated, even condemned, in a world of globalized exchange and communication, what kind of literary history could still be written in the context of an essentially visual culture (cinema, graphic arts, digital media ecology)? This paper aims at emphasizing the difficulty of establishing national literary histories limited to a simple idea of exchange, mediation or translation in a space that has become intermedial and where cultural phenomena determine one another. Are we in the position to consider that the idea of a history of literature(s) became untenable? This question is relevant especially if we approach literature from either an internal perspective (taking into account its “autocentrism”), or from a national point of view (which focuses on a conservative and totalizing type of identitarian narration). The same question stands for the perspectives that underline the processes of fragmentarity and recomposition (according to the metaphors of the kaleidoscope or of the rhizome), since what is called, in contemporary culture, “Literature” has as a visual exterior the “video sphere” (Virillio) or the culture of the media “flow” (Bauman, Sadin). Consequently, this research is based mainly on LʼHistoire des poétiques, developed by J. Bessière and Ellen Kushner (1998), Franco Morettiʼs Graphs, Maps, Trees: The Abstract Models for a Literary History (2005), respectively Patrick Boucheronʼs new historiographic approach from The World History of France (2017).

Keywords: intermediality, visual culture, national literary history, digital media ecology.

DESPRE ISTORIA LITERARĂ (CONTEMPORANĂ) ÎN REGIM INTERMEDIAL: O PERSPECTIVĂ INTERNISTĂ ȘI O ÎNCERCARE DE A CONCEPE VIZUALUL DE DINCOLO DE LITERATURĂ (SECOLELE XX ȘI XXI)
(Rezumat)

De vreme ce „Literatura” și-a pierdut majuscula esențializantă prin integrarea ei în rețeaua de fenomene sociale și culturale care o traversează și îi influențează devenirea, de vreme ce ideea națiunii și a identității naționale este tot mai atenuată, mai dezbătură și chiar condamantă într-o lume a globalizării comunicării și a schimburilor economico-culturale, ce fel de istorie literară ar mai putea fi scrisă în contextul unei culturi esențialmente vizuale (cinema, artă grafică, ecologie digitală)? Această lucrare îi propune să reliefeze dificultatea fundamentării unor istorii literare naționale, limitate la o percepție simplistă asupra ideii de interacțiune, mediere și traducere într-un câmp cultural care a devenit intermedial și unde fenomenele culturale se determină reciproc. Suntem oare puși în situația de a considera imposibilă realizarea istoriei literare? Această întrebare este relevantă mai ales dacă abordăm literatura atât dintr-o perspectivă autonomistă (luând în considerare „autocentrismul” ei), cât și dintr-un punct de vedere național (care se concentrează pe o narațiune identitară conservatoare și totalizatoare). Aceeași întrebare privește și viziunile care accentuează procesele fragmentarității și ale recompunerii (pornind de la metaforele caleidoscopului sau ale rizomului), de vreme ce, în cultura contemporană, „Literatura” ajunge să fie înțeleasă și prin intermediul “videosferei” (Virillio) sau a culturii „fluxului” comunicării mediatice (Bauman, Sadin). Prin urmare, această cercetare se fundamentează în principal pe trei repere teoretice: LʼHistoire des poétiques, dezvoltată de J. Bessière și de Ellen Kushner (1998), studiul lui Franco Moretti, Graphs, Maps, Trees: The Abstract Models for a Literary History (2005), respectiv noua orientare istoriografică elaborată de Patrick Boucheron în The World History of France (2017).

Cuvinte-cheie: intermedialitate, cultură vizuală, istorie literară națională, ecologie digitală.