LITERATURĂ, COMUNITATE ȘI UTOPIE: SCHIȚA UNEI LECTURI ANARHISTE
(Rezumat)

Cunoscut mai degrabă pentru critica sa socială, pentru îndemnurile la insurgenţă sau pentru imaginarea viitoarelor comunităţi aşa-zis utopice, anarhismul a fost mereu implicat în  discuţiile literare şi teoretice ale timpului său. Nu ar trebui deci să fie o surpriză faptul că anarhismul s-a dezvoltat alături de o bogată producţie literară proprie. Bineînţeles, nu putem vorbi de literatura anarhistă ca de un corp de opere coerente şi unitare. Totuşi, putem vorbi de anarhism în sensul deleuzian de literatură minoră. Studiul încearcă să ilustreze, pe de-o parte, înţelegerea specifică pe care anarhismul o are în ceea ce priveşte literatura, în sensul ei de metodă şi anagajament etic; şi, de asemenea, înţelegerea literaturii în relaţie cu comunitatea. Exemplele folosite sunt luate în marea lor parte din literatura şi critica anarhistă franceză a secolului al XIX-lea. Lucrarea nu-şi propune o prezentare exhaustivă, ci mai degrabă doreşte să formuleze câteva posibile direcţii de cercetare ulterioare. Pe de altă parte, folosindu-ne de câteva din conceptele prezentate de Jean-Luc Nancy în ceea ce priveşte comunitatea şi literatura, propunem o lectură a literaturii şi teoriei anarhiste, care să sublinieze posibilele puncte de traducere şi contact cu direcţia de gândire deschisă de Nancy.

Cuvinte-cheie: anarhism, literatură anarhistă, utopie, comunitate, literatura minoră, politică.