POUR UNE MORPHOLOGIE DE LʼIRONIE POST-HUMAINE : LE CAS DE MICHEL HOUELLEBECQ
(Abstract)

This paper aims to analyze the way in which a fundamental concept of Western culture, irony, is re-substantiated in the posthuman episteme, starting from the symptomatic example of Michel Houellebecq. Whether it assumes a programmatic dimension or receives axiological connotations, the irony in question concerns the ideological, social or ontological challenges of contemporary reality. It is, in fact, an innovatively instrumentalized discursive mechanism in the context of “European posthumanism”, a paradigm that is structurally different from the North American version of the current.

Keywords: posthumanism, Michel Houellebecq, irony, literary program, axiology.

PENTRU O MORFOLOGIE A IRONIEI POSTUMANE: CAZUL LUI MICHEL HOUELLEBECQ
(Rezumat)

Studiul de față își propune să radiografieze felul în care un concept fundamental al culturii occidentale, ironia, este resemantizat în cadrul epistemei postumane, pornind de la exemplul simptomatic al lui Michel Houellebecq. Fie că își asumă o dimensiune programatică, fie că primește conotații axiologice, ironia houellebecqiană vizează provocările ideologice, sociale sau ontologice ale realității contemporane. Avem de-a face, în fond, cu un mecanism discursiv instrumentalizat, în chip inovator, în contextul „postumanismului european”, paradigmă care se diferențiază structural de versiunea nord-americană a curentului.

Cuvinte-cheie: postumanism, Michel Houellebecq, ironie, program literar, axiologie.