AUTHORSHIP POSTURES AND THE POSTURAL REFORMULATION DURING THE 1950S. THE CASE OF WOMEN PROSE WRITERS: LUCIA DEMETRIUS, IOANA POSTELNICU AND CELLA SERGHI
(Abstract)

Operating under a definition of authorial postures advanced by Jérôme Meizoz, the present study aims to identify the postures adopted by women prose writers who started asserting themselves in the interwar period and, later on, after 1948, partook in the doctrinal ratification process by publishing Socialist Realist novels. Thus, I have identified two overarching categories of postures that engaged literature written by women. In a first phase, I discuss a position that forcefully presses for the articulation of certain postures born of macho prejudice that have become established during the same period in the shape of such concepts as femininity and the feminine creative method, but which ultimately represent merely a strategy for the marginalization of the literary production of women. With the change of regime, which marked the capitalization of the creative space by the field of political power, the systemic adjustment of female prose writers is reified, at the rhetorical level, by revealing the social function of the text. The pretence of them being heroines of the proletarian class marks a radical change in behaviour and discourse from one epoch to the other. What we can conclude from this is that even at the level of an analysis of authorial postures, the minor community of women prose writers submits to predestined postural acts, rather than following the path of articulating an authorial posture, at least not as it was proposed by Meizoz.

Keywords: authorial postures, women prose writers, feminine creative method, Socialist realism, heroines of the proletarian class.

POSTURA AUCTORIALA ŞI NECESITATEA REFORMULARII ACTELOR DE POSTURALITATE. CAZUL PROZATOARELOR: LUCIA DEMETRIUS, IOANA POSTELNICU ŞI CELLA SERGHI
(Rezumat)

Articolul propune o analiză asupra strategiilor postulare mobilizate de scriitoarele Lucia Demetrius, Cella Serghi și Ioana Postelnicu în contextul literar al anilor ʼ50. În siajul reflecțiilor teoretice avansate de Jerôme Meizoz asupra noțiunii de postură ca proiecție figurală construită de agenții literari cu scopul ocupării anumitor poziții în câmp, analiza urmărește încercările de dislocare ale dispozițiilor literare consacrate scriitoarei, ca producătoare minoră, în cadrul sistemului literar redefinit în termenii heteronomizării prin dependența față de câmpul politic. Remanierile de după 1948 retrasează mizele competiției pentru legitimare, iar în această ordine, acțiunile postulare – suficiente pentru a-și menține statutul de scriitoare, dar nu și pentru ocuparea unor poziții favorabile – motivează intențiile de ascensiune în câmp prin ranforsarea gesturilor de ratificare sistemică. Subsumarea vieții literare la agenda partidului implică valorizarea unui capital politic existent în portofoliul Luciei Demetrius, bunăoară, și absent în cazul celorlalte. Capitalul politic și istoric (prin care în context se subînțeleg afilierile organice la valorile socialismului manifestate înainte de instaurare), devenite o valută centrală în raporturile de tranzacționare cu regimul, definesc jocurile postulare și determină credibilitatea și viabilitatea autoarelor în sistem. Acest lucru, de exemplu, justifică prestigiul conjunctural al Luciei Demetrius și eșecul Ioanei Postelnicu și al Cellei Serghi. Succesul temporal al Luciei Demetrius susținut de recunoașterile instituționale la care se adaugă prestigiul literar contracarează pozițiile ultimelor două. Traseul Ioanei Postelnicu și al Cellei Serghi în câmpul literar al anilor ʼ50 relevă reproducerea de poziții și dispoziții printr-o evoluție mai degrabă inerțială pe marginea terenului de confruntări și prevestesc un model evolutiv falimentar pentru reabilitarea condiției scriitoarei care rămâne reprezentativ pentru destinul literar al femeilor în câmpul literar de-a lungul întregului interval postbelic.

Cuvinte-cheie: postură auctorială, proza scrisă de femei, metoda feminine de creație, realism socialist, eroinele clasei proletare.