THE HISTORICAL CONTEXTS AND AESTHETIC SELF-REFLEXIVENESS OF NINETEENTH-CENTURY LATVIAN LITERARY REALISM
(Abstract)

This article traces the trajectory of nineteenth-century Latvian literature in comparative historical and aesthetic contexts. The investigation focuses on the ways nineteenth-century social changes preconditioned the importance of literature and literary communication more generally, on the relevance of literary realism and its thematic as well as poetic innovations, and on the role realist literary efforts played in stimulating the self-reflexiveness of literature in response to the challenges of modernity. The main tasks of nineteenth-century literature can be defined as the necessity to legitimize literary efforts, to pay attention to previously underrepresented spheres of experience such as the ordinary, to look for and find an adequate poetic form, and to render literary texts both attractive and serious as intellectual work, this resulting in self-reflexiveness stimulated by writing and reading alike. The article emphasizes the role of Latvian literary realism in shaping the contours of nineteenth-century literature.

Keywords: Latvian literature, literary communication, literary realism, Rūdolfs Blaumanis, self-reflexiveness.

CONTEXTELE ISTORICE ȘI AUTOREFLEXIVITATEA ESTETICĂ ALE REALISMULUI LITERAR LETON DIN SECOLUL AL XIX-LEA
(Rezumat)

Acest articol urmărește dezvoltarea literaturii letone din secolul al XIX-lea în contexte istorice și estetice comparative. Analiza se concentrează pe modurile în care schimbările sociale din secolul al XIX-lea au condiționat importanța literaturii și a comunicării literare în general, pe relevanța realismului literar și a inovațiilor sale tematice, precum și poetice, precum și pe rolul pe care proiectele literare realiste l-au jucat în stimularea autoreflexivității literaturii ca răspuns la provocările modernității. Principalele sarcini ale literaturii din secolul al XIX-lea pot fi definite ca necesitatea de a legitima demersurile literare, de a acorda atenție unor sfere ale experienței anterior subreprezentate, precum cea a cotidianului, de a căuta și a găsi o formă poetică adecvată și de a face ca textele literare să fie atât atractive, cât și substanțiale ca demers intelectual, ceea ce a dus la o autoreflexivitate stimulată deopotrivă prin scriere și lectură. Articolul subliniază rolul realismului literar leton în delimitarea specificității literaturii secolului al XIX-lea.

Cuvinte-cheie: literatură letonă, comunicare literară, realism literar, Rūdolfs Blaumanis, autoreflexivitate.