ASCEZA ÎMPOTRIVA TOTALITARISMULUI. UTILIZĂRI ALE DISCIPLINEI DE VIAȚĂ ÎN CONTEXT COMUNIST
(Rezumat)

În analiza sa clasică dedicată totalitarismului, Hannah Arendt observa că „normalizarea” modurilor de viață nu a fost posibilă în statul fascist sau în cel comunist. Prin natura lor, statele totalitare evită stabilizarea formelor de viață colective și constituirea unor manierisme etnice, adică a unor caractere particulare care să definească viața comunității. Ceea ce trebuie subliniat e faptul că, în aceeași sferă, a domeniilor sociale afectate de regimul totalitar, Arendt cuprinde și sistemul de legi și de cadre juridice menite să asigure ordinea socială. Același mecanism care destabilizează modurile de viață acționează – în context totalitar – și  asupra  dreptului.  Articolul  analizează această legătură între principiile constituante ale societății și formele de viață în regimul comunist pe baza operei lui Nicolae Steinhardt (1912-1989), autor român cu o dublă formație, de jurist și de literat. Urmărind textele sale, atât în domeniul dreptului constituțional, cât și în cel al literaturii și al criticii literare, înainte și după instaurarea regimului totalitar în România, se poate observa nu numai corelarea dintre gândirea juridică și conceptualizarea existenței cotidiene,  ci,  mai  ales, efortul de a transfera responsabilitatea constituției sociale, într-o epocă de dispariție a dreptului, asupra disciplinei formelor de viață.

Cuvinte-cheie: Nicolae Steinhardt, regim totalitar în România, mod de viață, regulă de viață, drept constituțional.