„VIAȚA MICĂ”, „VIAȚA UNIVERSALĂ”, „SUPRAVIEȚUIRILE”: TREI FORME DE VIAȚĂ SUB TOTALITARISM
(Rezumat)

Pornind de la interogarea a însăși posibilității de formalizare a existențelor în regimurile totalitare, pe care o formulase Hannah Arendt în 1951 (Originile totalitarismului), ne propunem analiza unor proze din deceniul 7 și 8 românesc, semnate de scriitori din aceeași generație (Radu Cosașu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Petru Creția), născuți între 1927 și 1929. Particularitatea acestor texte vine din interesul lor nu doar susținut, ci chiar obsesiv, pentru definirea unor moduri (multiple) de existență. Contrapuse monotoniei și griului ce caracterizează viața sub comunism, aceste forme de viață se construiesc în formula unor existențe parcelare, ce își mențin diferența specifică în pofida coexistenței lor, uneori în cadrele aceleiași vieți. Într-un mic text dintr-un volum publicat după căderea regimului comunist (Cum poți să fii persan, 2002), Costache Olăreanu le va numi „viața mică”, „viața universală” și „supraviețuiri”.

Cuvinte-cheie: formă de viață, Școala de la Târgoviște, Radu Cosașu, literatură totalitară, supraviețuiri.