FACETS OF IRONY IN COMMUNIST TESTIMONIAL LITERATURE. CASE STUDY: ANNIE BENTOIU, TIMPUL CE NI S-A DAT [THE TIME WE WERE GIVEN]
(Abstract)

Annie Bentoiuʼs memoirs, Timpul ce ni s-a dat: Memorii: 1944–1959 [The Time We Were Given: Memoirs: 1944–1959] present an erudite, rigorously documented discourse, interwoven with a history of personal development. Rather sober and always lucid, the text contains, at times, notes of subtle irony, suggesting both a critical attitude towards the realities of the time (through the brief stories of people remembered) and a way of detachment from the hardships imposed by the totalitarian regime (through the literary practices chosen by the author). The starting point of this study is the concept of semiotic cut (“coupe sémiotique”), and its aim is to make a very precise selection of fragments in which ironic lines or attitudes can be identified either as an individual or collective response to the oppressions of the communist regime or as a retrospective interpretation of this specific historical context. The research involves three steps: the selection of this corpus, its analysis and its interpretation. Based on Leo Spitzerʼs stylistic studies, the discussion will also focus on irony as a stylistic deviation (“écart stylistique”) from the general rules of this memoir discourse.

Keywords: irony, literary semiotics, stylistics, testimonial literature, communism.

FEȚELE IRONEI ÎN LITERATURA MEMORIALISTICĂ A COMUNISMULUI. STUDIU DE CAZ: ANNIE BENTOIU, TIMPUL CE NI S-A DAT
(Rezumat)

Memoriile semnate de Annie Bentoiu (Timpul ce ni s-a dat: memorii: 1944–1959) se concretizează într-un discurs erudit, riguros documentat, împletit cu o istorie a devenirii personale. Mai degrabă grav, mereu lucid, textul prezintă, pe alocuri, note de subtilă ironie, semnalizând atât o atitudine critică cu privire la realitățile epocii, cât și un mod de detașare (sau dăinuire) în contextul regimului totalitar. Studiul pe care îl propun are ca punct de pornire noțiunea de decupaj semiotic (coupe sémiotique) și vizează o selecție foarte precisă a fragmentelor în care pot fi identificate replici sau atitudini ironice, cel mai adesea formulate ca răspuns, individual sau colectiv, la opresiunile regimului comunist. Cercetarea se desfășoară în trei pași, implicând alcătuirea acestui corpus, analiza și interpretarea lui. Pornind de la studiile de stilistică ale lui Leo Spitzer, ironia va fi discutată și ca abatere (écart) de la regulile generale ale discursului memorialistic citat.

Cuvinte-cheie: ironie, semiotică textală, stilistică, memorialistică, comunism.