CONSTANTINA RAVECA BULEU
ESOTERICISM AND SECRECY IN ALTERNATIVE LITERARY HISTORIES
DOI: https://doi.org/10.33993/drl.2019.6.47.57
Author's coordinates: The Institute of Linguistics and Literary History Sextil Puşcariu, 21 Racoviţă Str., 400165 Cluj-Napoca, Romania.
Email: cosntantina.buleu@yahoo.com
ESOTERICISM AND SECRECY IN ALTERNATIVE LITERARY HISTORIES
(Abstract)
Following the end of WW2, a literary trend called “scholarly esotericism” (“ésotérisme savant”) emerged in the writings of the French historians of culture and literature, designating the tendency to identify and decrypt, in a systematic and objective approach, the sub-textual, esoteric and secret references in the literary texts. Two important landmarks of this sub-domain of the literary history are Robert Amadou and Robert Kanters’ Anthologie littéraire de l’occultisme and Xavier Accart’s Guénon ou le renversement des clartés, dedicated to Guénon’s influence on the French history of literature and of ideas from 1920 to 1970, that is well beyond the Master’s death in 1951. The final aim of these specific intellectual approaches is to construct an alternative, so-called secret literary history, already translated into the Romanian literary studies by two intriguing challenges to the mainstream aesthetic literary history, proposed by Radu Cernătescu (Literatura luciferică [The Luciferian Literature]) and Cornel Ungureanu (O istorie secretă a literaturii române [A Secret History of the Romanian Literature]). The paper intends to analyse the methodology and inner life of these specific literary histories, by relating them to the classical, official histories of literature, as well as to the main patterns of the national and international collective identity.
Keywords: literary history, histoire littéraire, esotericism, secrecy, Romanian literature, cultural identity.
ESOTERISM ȘI DOCTRINE SECRETE ÎN ISTORIILE LITERARE ALTERNATIVE
(Rezumat)
După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, și-a făcut apariția în scrierile istoricilor francezi ai culturii și literaturii un curent ideatic numit „esoterism academic” („ésotérisme savant”), care își propunea să identifice și să decripteze, într-un mod sistematic și obiectiv, referințele subtextuale, esoterice și sibilinice ale textelor literare. Principalele repere exegetice ale acestui subdomeniu de istorie literară sunt Anthologie littéraire de l’occultisme, semnată de Robert Amadou și Robert Kanters, respectiv Guénon ou le renversement des clartés, lucrarea lui Xavier Accart dedicată influenței exercitate de către Guénon asupra istoriei literaturii și a ideilor din Franța perioadei 1920- 1970, adică și dincolo de trecerea în neființă a Maestrului în 1951. Scopul acestor abordări intelectuale specifice îl reprezintă construirea unei istorii literare alternative, așa-zis secrete, care translează în două incitante studii literare românești – Literatura luciferică a lui Radu Cernătescu și O istorie secretă a literaturii române a lui Cornel Ungureanu –, menite să concureze istoria literară esteto-centrică. Studiul de față își propune să analizeze metodologia și morfosintaxa internă a acestor istorii literare alternative, punându-le în relație, pe de o parte, cu istoriile literare canonice și, pe de altă parte, cu structurile dominante ale identității colective naționale și transnaționale.
Cuvinte-cheie: istoria literaturii, esoterism, doctrine secrete, literatură română, identitate culturală.