Leena Käosaar
“I AM NOTHING MORE THAN A WORD IN HUMAN FORM” VIIVI LUIK’S POETICS OF IDENTITY
DOI: 10.33993/drl.2023.10.259.278
Affiliation: Institute of Cultural Research, University of Tartu.
Contact details: University of Tartu, Ülikooli 16, 51014 Tartu, Estonia.
Email: leena.kaosaar@ut.ee
“I AM NOTHING MORE THAN A WORD IN HUMAN FORM” VIIVI LUIK’S POETICS OF IDENTITY
(Abstract)
This article offers a discussion of the work of Viivi Luik, one of the most well-known and well-loved contemporary authors and public intellectuals in Estonia, with a focus on her two autobiographical novels, the iconic Seitsmes rahukevad [The Seventh Spring of Peace] (1985) and Varjuteater [The Shadow Theater] (2010). Although recognizably self-representational, Luik’s work is generically ambivalent, particularly The Shadow Theater, where the desire to comprehend human existence emerges through the poetics of encounter and reciprocity of address, forming parallels with Adrina Cavarero’s philosophical paradigm of the narratable self. Identifying points of connection between Cavarero's relational paradigm of selfhood and modes of self-narration that characterize Luik’s literary oeuvre, the article focuses on Luik’s poetics of identity that shapes and ultimately comes to prevail over the politics of identity, resulting in processes of construction of subjectivity that resist the expectations of gendered, national and (Eastern) European categories of identity.
Keywords: life writing, Estonian literature, Viivi Luik, Adriana Cavarero, relationality, narratable self.
“NU SUNT DECÂT UN CUVÂNT ÎN FORMĂ UMANĂ” POETICA IDENTITĂȚII ÎN SCRIERILE LUI VIIVI LUIK
(Rezumat)
Articolul analizează scrierile lui Viivi Luik, una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare și intelectuale publice contemporane din Estonia, și se focalizează pe două dintre romanele sale autobiografice, ambele considerate emblematice pentru creația sa: Seitsmes rahukevad [A șaptea primăvară a păcii] (1985) și Varjuteater [Teatrul umbrelor] (2010). Deși deține un caracter autobiografic vădit, creația lui Luik se dovedește ambivalentă generic, reprezentativ în acest sens fiind mai ales Teatrul umbrelor, în care dorința de a cuprinde întreaga existență umană ia forma unei poetici a întâlnirii și a reciprocității adresării, o poetică afină paradigmei filosofice a sinelui narabil, elaborată de Adriana Cavarero. Pornid de la identificarea unor conexiuni între paradigma relațională a sinelui, susținută de Cavarero, și modalitățile auto-reprezentării narative specifice operei literare a lui Luik, articolul problematizează poetica identității din textele lui Luik, care modelează și, reușește să contracareze politicile identitare canonice, pentru a dezvolta un proces al construcției subiectivității ce se opune orizontului de așteptare stabilizat de categoriile identitare tipic masculine, naționale și (est-)europene.
Cuvinte-cheie: scriere despre propria viață/autobiografică, literatură estonă, Viivi Luik, Adriana Cavarero, sine narabil.