NOUA AUTOBIOGRAFIE ÎN ROMÂNIA ANILOR ’30:
VIZUINALUMINATĂDE M. BLECHER
(Rezumat)

Lucrarea discută proza lui M. Blecher, în special ultima sa carte, Vizuina luminată (1971, scrisă în anii 1937-1938), unde se manifestă o concepţie (comparativ) nouă asupra literaturii, ca spaţiu în care ficţiunea se întâlneşte cu autobiografia. Această concepţie se caracterizează printr-un ataşament profund faţă de idea de „adevăr” al confesiunii şi prin încercarea de a elabora o nouă viziune a psihicului uman. În text, prezentăm critica realizată de Blecher la adresa discursului autobiografic, ca şi tipul de naraţiune rezultat din examenul critic implicat. Apoi comparăm scrierea autobiografică a lui Blecher cu alte scrieri contemporane majore (Nadjade André Breton şi L’Âge d’homme de Michel Leiris), urmărind în ce fel aceste autobiografii din cercul de iradiere al suprarealismului au transformat genul la care se raportează.

Cuvinte-cheie: autobiografie, suprarealism, literatura autenticităţii, “autobiografiction”.