BIOGRAFII REALE/BIOGRAFII FICTIVE. CÂND SCRIITORII DEVIN PERSONAJE DE ROMAN
(Rezumat)

Având ca material de observaţie corpusul de texte de ficţiune pe care îl oferă Sburătorul, cel mai longeviv cenaclu din spaţiul românesc, care a funcţionat la Bucureşti între 1919 şi 1943 în jurul criticului E. Lovinescu, ne propunem o reflecţie asupra felului în care devin scriitorii personaje în prozele contemporanilor lor. Mai precis, ne va interesa cum influenţează existenţa în grup – şi partajul existenţial pe care grupul literar îl angajează – practica ficţionalizării biografiilor de scriitor. Cazul românesc asupra căruia ne-am oprit probează o instrumentalizare a acestor biografii fictive în interiorul grupului. „Vieţile” nu interesează aici ca modele exemplare; nu se construieşte pornind de la un mit; mijloacele nu sunt cele ale biografiei romanţate. Prezenţa scriitorului se reduce la o gesticulaţie încremenită, la câteva posturi corporale rigide şi repetitive care, toate, se regăsesc într-o scenografie de cenaclu (atitudini de autoritate, maniere de a interveni în discuţie, calităţi ale vocii, etc.). Astfel încât prezenţele scriitoriceşti par să nu fie mai mult decât nişte elemente de decor – ilustrări ale miturilor care circulă în interiorul comunităţii.

Cuvinte-cheie: biografie fictivă, cenaclu literar, Sburătorul, postură, mitologie de cenaclu.