FĂRĂ TIMP ŞI LOC.
INOVÂND ÎN TEORIA LITERARĂ ÎN VREMEA COMUNISMULUI
(Rezumat)

Pornind de la un volum de poetică teoretică apărut în 1981 în România (Ioana Em. Petrescu, Configuraţii, Cluj-Napoca, Dacia), a cărui reeditare o pregătim, ne propunem să reflectăm asupra modului în care un teoretician român al literaturii putea inova, pentru a intra în dialog ori pentru a se identifica şi exprima de o manieră personală şi puternic iconoclastă, într-un câmp care îi era, a priori, îndepărtat, dacă nu interzis. Fiindcă în prezent accesul la biblioteca personală şi la manuscrisele Ioanei Em. Petrescu e deschis, sperăm să putem reconstitui practicile de lectură (a teoriei) care au făcut posibilă expresia în spaţiul românesc a unor idei noi. Volumul Ioanei Em. Petrescu propunea o lectură cel puţin polemică a ultimilor mari structuralişti, întorcându-se spre teoria gestaltistă, pentru a fonda o nouă viziune a limbajului poetic, în care se regăsesc idei şi surse inspiratoare situate în epoci şi curente diverse. Microlecturile (în cea mai mare parte consacrate unor texte din autori români canonici, de manual chiar) constituie, la rândul lor, o abordare în mod voit „săracă” a teoriei. Să fi fost oare aceasta o soluţie contextuală a turnului de fildeş? O indiferenţă impusă faţă de formulele la modă, faţă de modelele occidentale? O libertate in extremis a teoreticianului?

Cuvinte-cheie: Ioana Em. Petrescu, istorie intelectuală, practici de lectură a teoriei, comunism, gestaltism.