UN JURNAL AL ESTULUI SĂLBATIC:
LOCALISMUL CREATOR ÎN VIZIUNEA LUI CODRIN-LIVIU CUŢITARU
(Rezumat)

Eseul de faţă îşi propune să aplice ideile lui Edward Said despre teoria migratoare schiţând un model în trei etape, întemeiat pe evoluţia conştiinţei critice de la localitate (specializare şi selecţie a teoriei), la localizare (împrumut şi adaptare a teoriei), apoi la localismul creator (rezistenţa la teorie). Analiza noastră se concentrează asupra cărţilor lui Codrin-Liviu Cuţitaru, de la Istoria Depersonalizată (1997) până la Prezentul Discontinuu (2014), care conţin ilustrări pertinente ale teoriilor migratoare, în principal localizări ale „diseminării” lui Derrida, ale „historemelor” lui Fineman şi ale „post- istoriei” lui Fukuyama. Percepţia lui Cuţitaru asupra situării subiectului în afara istoriei se dezvoltă într-o viziune mai nuanţată, sporită şi de conştiinţa rolului precar al literaturii ca disciplină în cadrul programei şcolare din universităţile româneşti după căderea comunismului. Conştient atât de caracterul local al propriei sale specializări (profesor la departamentul de studii engleze şi americane), cât şi de localizarea teoriilor străine într-un centru academic provincial (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, cu sediul în capitala fostului Principat al Moldovei), cercetătorul român reuşeşte să formuleze o teorie originală a localismului creator. Aceasta îi oferă criticului nu doar argumente în favoarea rezistenţei la teoriile străine, ci şi o deschidere către tradiţia vechilor şcoli de critică din Iaşi.

Cuvinte-cheie: Codrin-Liviu Cuţitaru, localitate, localizare, localism creator, împrumut/ adaptare a teoriei, rezistenţă la teorie.