ADAPTABILITATEA TEORIEI: POSTCOLONIALISM ŞI POSTCOMUNISM ÎN STUDIILE LITERARE ROMÂNEŞTI
(Rezumat)

Una dintre paradigmele dominante în studiile literare occidentale din ultimele două decenii este vizibil conectată la o perspectivă postcolonială. Inevitabil, aceasta a influenţat şi spaţiile academice „periferice”, inclusiv pe acelea fără legătură directă cu colonizarea propriu-zisă. Această influenţă pare a fi avut două variante. Prima dintre ele (mimetică) ar fi cea neintermediată de experienţele „locale” (care a generat o practică postcolonială imitativă, mai ales în spaţiul departamentelor de anglistică şi americanistică). Cea de-a doua (particularistă) este cea intermediată de elemente specifice locale, generând o modificare a perspectivei „centrului”. Aceasta poate fi observată în spaţiul central şi est-european în problematizările privind adaptarea teoriei postcoloniale la analiza fenomenelor culturale postcomuniste. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în spaţiul studiilor literare româneşti, chiar dacă la o intensitate redusă. În prezentarea de faţă îmi propun să analizez impactul speculaţiilor teoretice postcoloniale în interiorul studiilor literare româneşti din ultimele două decenii.

Cuvinte-cheie: postcomunism, postcolonialism, localizarea teoriei, adaptabilitatea teoriei.