CIORAN: O REFLECȚIE DESPRE DECADENȚĂ CA STIL DE VIAȚĂ
(Rezumat)

Am început acest studiu de la o observație banală înregistrată în vasta exegeză dedicată operei filozofului Emil Cioran: filozofia sa pare să se reverse într-o practică, să decurgă dintr-un stil de viață, schițând o serie de gesturi emblematice, cel mai subliniat dintre ele fiind  chiar  refuzul integrării sociale. Cu toate acestea, refuzul său merge mână în mână cu nevoia de a fi validat printr-o intensă activitate în ceea ce privește cititul și scrisul în interiorul culturii de adopție ( cea franceză); de asemenea, implică și refuzul acceptării unei noi cetățenii dublată de încetățenirea prin cultură etc. Apelând la faimosul poem al lui Verlaine, mi s-a părut necesar să restaurez un gest definitoriu care focalizează statutul ontologic al filozofului român: și anume etichetarea ca decadentă poziția aparent contradictorie a ”barbarului” a cărui voce se face ecoul unei culturi ”mici” și recente ( cea română). Astfel, am analizat modul în care Emil Cioran traduce într-o formă de viață/ un stil de viață elementele filozofice care au  marcat traseul său formativ sub influența operei lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului. Pentru a chestiona identificarea lui Emil Cioran cu Decadența, m-am adresat deopotrivă operei lui Friedrich Nietzsche care oferă mai multe informații privitoare la decadență și declin în particular pentru stilul reflecției filozofice a lui Emil Cioran, pentru ideea sa de a ”gândi” prin intermediul corpului și pentru atenția pe care o acordă unui metabolism particular. Ca studiu de caz, am ales eseul lui Emil Cioran, Despre Franța și mai puțin cunoscutele sale articole de tinerețe grupate în volumul, Revelațiile durerii. Primul eseu subliniază faptul că morfologia culturii poate fi regândită din perspectiva formelor de viață asociate stilizărilor aferente ale vieții cotidiene. Câteva din articolele de tinerețe relevă faptul că stilul de viață boem merită să fie reconsiderat din perspectiva felului în care oglindește modalități specifice ale culturii și civilizației franceze. În concluzie, am analizat o parte a reflecției cioraniene nu numai ca mod de asumare a unei forme de viață (stilul de viață boem), dar și ca formă de viață care conjugă un model cultural prestigios (cultura franceză) și propria sensibilitate a filozofului, sensibilitatea decadentă.

Cuvinte-cheie: decadență, stil de viață, estetism Fin de Siècle, maladie, boemă.