Valérie Cavallo
À L’ENTRELACS DU RÉCIT DE SOI ET DE LA PAROLE DE L’AUTRE : LES EXISTENCES CONTÉES DE VALÉRIE MRÉJEN
DOI: https://doi.org/10.33993/dlr.2018.5.134.148
Author's coordinates: Bâtiment A – salle A 069, Université Paris 8, 2 rue de la Liberté, 93526 Saint-Denis Cedex.
Email: valerie.cavallo@icloud.com
BETWEEN INTROSPECTION AND THE STORIES OF OTHERS: THE AUTOBIOGRAPHICAL WORKS OF VALÉRIE MRÉJEN
(Abstract)
At the same time a writer and a videographer, Valérie Mrejen is an artist who explores the stories of self and others. Thus she associates authentic words and narrative inventions, recorded pictures and fabricated images, in order to manufacture, even to interlace the acts or to play their offsets. However, if her first works are taken to the source of autobiographical dialogues or have reappropriated the vocabulary and the methods of communication, in recent years, Valérie Mréjen is more dedicated to video portrait. It is therefore through the memory and introspection, or by the enchanted narrative of a relation to everyday life, that she renews the figures inherent of the small and large stories, and proposes, with delicacy and humor, an experience of the intimate to share with another who is still located in reflexive position. Finally, Valérie Mréjen ask a question that may seem simple and easy, but witch is in reality very complex, because she demands who – from the artist or the people who compose the work as a speech – is the storyteller of the story? If we refrain from arbitrarily answering this question, we have the choice to be able to resolve the problem and the impact of the “vis-à-vis” that we can see.
Keywords: Valérie Mrejen, video portrait, memory, introspection, storyteller.
ÎN INTERVALUL DINTRE NARAȚIUNEA SINELUI ȘI ROSTIREA CELUILALT: EXISTENȚELE POVESTITE ALE LUI VALÉRIE MRÉJEN
(Rezumat)
Deopotrivă scriitor şi videograf, Valérie Mrejen este un artist care explorează poveştile sale şi ale altora. Astfel, ea asociază cuvintele autentice cu invenţiile narative, fotografiile cu imaginile fabricate, pentru a construi şi a interconecta acţiunile cu ramificaţiile lor sau pentru a le dejuca. Cu toate acestea, dacă primele sale lucrări au ca sursă dialoguri autobiografice, printr-o înnoire a vocabularului şi a metodelor de comunicare, în ultimii ani Valérie Mrejen s-a dedicat mai mult portretelor video. Astfel, fie prin memorie şi introspecţie, fie prin povestea încântătoare a relaţiei cu viaţa de fiecare zi, ea înnoieşte structurile inerente ale povestirilor mai întinse sau mai sumare şi propune, cu delicateţe şi umor, o experienţă a intimităţii împărtăşite cu celălalt, încă aflat într-o poziţie reflexivă. În final, Valérie Mrejen adresează o întrebare aparent facilă, dar în realitate foarte complexă, şi anume: între artist şi oamenii care compun lucrarea ca discurs cine este povestitorul poveştii? Dacă am reuşi să ne reprimăm arbitraritatea pentru a răspunde la această întrebare, am avea opţiunea de a putea rezolva problema şi impactul acelui vis-à-vis pe care îl vedem.
Cuvinte-cheie:Valérie Mrejen, portret video, memorie, introspecție, povestitor.