THE COMMITTED WRITER POSTURE: TEODORA COMAN & ELENA VLĂDĂREANU
(Abstract)

This paper aims to explore the way in which the literary posture of a writer and his or hers poetics reflect and influence each other. To analyze the posibilities of this relation I chose to look upon the case of the engaged literature, a type of writing in which the link between the text and the context is obvious. The engaged literature carries with it a stigma in the Romanian literary field of which historical and social causes I exhibit in the first part of the paper. This excursus through the history of Romanian culture reveals that not only the communist experience compromised the engaged literature, but there is also a certain resistance inherent to the Romanian literary field to anything that could affect the so-called aesthetic autonomy, one of the guiding principles of the Romanian literature of the last century and a half. A change is taking place in the last two decades, with the development of the material conditions conducive to the emergence of an urban middle class that can artistically articulate its political ideology. In the last part of the paper I bring into discussion two contemporary poets who are known for their strongly politically marked volumes of poetry, Teodora Coman and Elena Vlădăreanu. There are two reasons for choosing these two poets. On the one hand, Teodora Coman and Elena Vlădăreanu present two different types of a committed writer’s posture, which I differentiated as a soft one and a hard one. On the other hand, through these two poets I managed to bring together themes of both the left and the right from Romania in recent years.

Keywords: literary posture, engaged literature, ideology, romanian literature, poetry.

POSTURA SCRIITORULUI ANGAJAT: TEODORA COMAN & ELENA VLADAREANU
(Rezumat)

Articolul își propune să exploreze modul în care postura literară a unui scriitor și poetica sa se reflectă și se influențează reciproc. Pentru a analiza posibilitățile acestei relații am ales să ne oprim asupra cazului literaturii angajate, un tip de scriere în care legătura dintre text și context este evidentă. Literatura angajată poartă cu sine un stigmat în câmpul literar românesc ale cărui cauze istorice și sociale le-am expus în prima parte a lucrării. Acest excurs prin istoria culturii române ne relevă faptul că nu doar experiența comunistă a compromis literatura angajată, ci că există și o anumită rezistență inerentă câmpului literar românesc față de orice ar putea afecta așa-numita autonomie estetică, unul dintre principiile directoare ale literaturii române din ultimul secol și jumătate. O schimbare are loc în ultimele două decenii, odată cu dezvoltarea condițiilor materiale propice apariției unei clase de mijloc urbane care să poată să-și articuleze artistic ideologia politică. În ultima parte a lucrării am adus în discuție două poete contemporane care sunt cunoscute pentru volume de poezie puternic marcate politic, Teodora Coman și Elena Vlădăreanu. Două au fost motivele pentru alegerea acestor două poete. Pe de-o parte, Teodora Coman și Elena Vlădăreanu prezintă două tipuri diferite de posturi ale scriitorului angajat pe care eu le-am diferențiat ca fiind una slabă și una tare. Pe de altă parte, prin cele două poete am reușit să aduc împreună tematici atât ale stângii, cât și ale dreptei din România ultimilor ani.

Cuvinte-cheie: postură literară, literatură angajată, ideologie, literatură română, poezie.