THE WRITER FACING THE WORLD: MIRCEA CARTARESCU�S POSTURE IN INTERVIEWS FOR AN ENGLISH-SPEAKING AUDIENCE
(Abstract)

Using the concept of “literary posture” proposed by Alain Viala, this paper aims to analyse Mircea Cărtărescu’s attitude in online interviews for an English-speaking audience between 2011 and 2019, in order to integrate the observations into a broader reflection on how the Romanian author positions himself in the world literary space. In this sense, we will refer, on the one hand, to the socio-political position and, on the other hand, to the literary aesthetics, considering primarily the image of Bucharest in the work (but also in the life) of the writer. Following these two directions, we can notice an expansive tendency, of transgressing the national, as well as of universalization, both in terms of interactions in the political field and of cultural landmarks. In addition, the author mobilizes a network of references for the construction of an internalized and, thus, delocalized textual Bucharest, building at the same time his position owing to a neo-romantic heritage. Following this process of figuration, the image of an uprooted humanist writer emerges. He projects his work for a foreign audience by virtue of a Western canon/ shared social and political values and against the national complexes that he displays nonetheless in interviews. The ambivalence of this posture, both confident and hesitant, benefits from the analysis of the possible trajectories on the road to consecration, showing in time the triumph of the illusion that envelops the struggle for symbolic power (illusio).

Keywords: literary posture, Mircea Cărtărescu, interviews, world literary space, Pascale Casanova.

SCRIITORUL ÎN FAȚA LUMII: CONDUITA LUI MIRCEA CĂRTĂRESCU ÎN INTERVIURI PENTRU UN PUBLIC ANGLOFON
(Rezumat)

Pornind de la conceptul de „postură literară” propus de Alain Viala, lucrarea de față își propune să integreze analiza posturii lui Mircea Cărtărescu în interviurile destinate unui public anglofon într-o reflecție mai largă asupra modului în care autorul român se poziționează în spațiul literar mondial. În acest sens, ne vom referi, pe de-o parte, la postura socio-politică și, pe de altă parte, la estetica literară, având în vedere în principal imaginea Bucureștiului în opera (dar și în viața) scriitorului. Urmărind aceste două direcții, putem remarca o tendință expansivă, de transgresare a naționalului și de proiecție universalizantă, atât în ceea ce privește interacțiunile din câmpul politic, cât și cu privire la reperele culturale. În plus, autorul mobilizează o rețea de referințe pentru construcția unui București textual interiorizat și, astfel, delocalizat, construindu-și în același timp postura în siajul unei moșteniri neoromantice. În urma acestui proces de figurație, rezultă imaginea unui scriitor umanist dezrădăcinat, care își proiectează opera pentru un public străin în virtutea unui canon occidental/ a unor valori sociale și politice împărtășite și împotriva complexelor naționale pe care,  totuși, le afișează în interviuri. Dualitatea acestei posturi, atât încrezătoare, cât și ezitantă, beneficiază de pe urma unei lecturi a traiectoriilor posibile pe drumul spre consacrare, arătând în timp triumful iluziei care învăluie lupta simbolică (illusio).

Cuvinte-cheie: postură literară, Mircea Cărtărescu, interviuri, spațiu literar mondial, Pascale Casanova.