THE IRONIC SPIRIT IN THE CRITICISM OF THE ROMANIAN ʼ70S GENERATION
(Abstract)

The premise that this article is built upon is that, following the political liberation of the 1968–1971 period in Romania and the placing of literature under the sign of political dogmatism after 1971, the literary criticism of 1970s generation defined itself as a space of refuge for the liberal spirit. The form that this spirit took was that of irony, not in the typical sense of the term, that of expressing force, but in that in which Rorty uses it, meaning disbelief in the force. The analysis that I propose uses as a starting point the perspective proposed by Laurențiu Ulici, the most active figure in the public space created by the literary critics of his generation and also the most representative figure of that liberal spirit and of its relation to the sense of irony. Thus, my study tries to identify the most important traits of the ironic spirit of 1970s criticism and illustrates them by discussing the vision of the main literary critics of Ulici’s generation after having defined this ironic spirit through Richard Rorty’s theory.

Keywords: irony, literary criticism, the ʼ70s generation, Richard Rorty, Laurentiu Ulici.

SPIRITUL IRONIC ÎN CRITICA GENERAȚIEI ʼ70
(Rezumat)

Premisa de la care pornește studiul de față este că, în urma liberalizării politice din anii 1968-1971 și a resituării literaturii sub semnul dogmatismului politic de după 1971, critica literară românească s-a definit ca spațiu de refugiu pentru spiritul liberal. Iar forma de manifestare a acestui spirit a fost ironia, nu în sensul consacrat al termenului, de exprimare a forței, ci în sensul lui Rorty, folosit ca referință, de neîncredere în forță. Analiza pe care o fac pornește de la viziunea lui Laurențiu Ulici, figura cea mai implicată în spațiul public dintre criticii generației sale, dar și cea mai reprezentativă pentru felul în care ironia înseamnă spirit liberal, asupra propriei generații. Studiul identifică trăsăturile definitorii ale spiritului ironic din critica generației ’70, le ilustrează prin trimitere la criticii reprezentativi ai generației, după ce, anterior, definise spiritul ironic prin intermediul lui Richard Rorty.

Cuvinte-cheie: ironie, critică literară, generația ʼ70, Richard Rorty, Laurențiu Ulici.