BEING A WOMAN AS A WOUND. CZECH WOMEN’S AUTOBIOGRAPHICAL WRITING ON ANOREXIA NERVOSA
(Abstract)

In postcommunist countries, there has been a rise in autobiographical testimonials about eating disorders (ED), mostly written by women. Women also make up the majority of people suffering ED, especially anorexia nervosa – a disorder that reflects an ambivalence about femininity and is closely linked to capitalism, consumer society and social inequalities. In neoliberal capitalism, thinness takes on certain moral qualities such as self-control, moderation and independence. Anorexia nervosa can be seen as an exaggerated performance and embodiment of those qualities that, on a psychic level, are linked to trauma: on the one hand, traumatic events might trigger it; on the other hand, the experience of ED itself is often traumatizing. In my article, I look at how this traumatic experience is transformed through writing. The process of autobiographical writing helped the authors to name their own emotions, fears and attitudes, and to reinterpret various relationships or past events. Moreover, it allowed them to establish interpersonal connections in several ways. Firstly, almost all the authors directly address someone in their prose and try to symbolically establish a dialogue: e.g. they include fragments addressed to their mother or a close friend (Petra Dvořáková, Tereza Nagy Štolbová). Secondly, writing prose with the intention of publishing it presupposes the existence of a reader – another kind of relation is therefore established. Moreover, the writing process that resulted in the publication of autobiographical prose also became for most of the authors the starting point for a new identification – identification as a writer. This is another type of relation that is established within oneself. Through the establishment of relations and identifications, then, writing becomes an important part of healing.

Keywords: eating disorder, anorexia nervosa, neoliberal capitalism, autobiography, writing as healing.

A FI FEMEIE CA O RANĂ. SCRIERI AUTOBIOGRAFICE ALE AUTOARELOR CEHE DESPRE ANOREXIA NERVOSA
(Rezumat)

În țările postcomuniste, a crescut numărul de mărturii autobiografice – scrise în special de femei – despre tulburările de alimentație. Femeile reprezintă, de asemenea, majoritatea persoanelor care suferă de tulburări de alimentație, în special de anorexia nervosa – o tulburare care reflectă o o așa-zisă ambivalență a feminității și care este strâns legată de capitalism, de societatea de consum și de inegalitățile sociale. În capitalismul neoliberal, însușirea de a fi slab/subțire dobândește anumite conotații morale, fiind asociată cu autocontrolul, moderația și independența. Anorexia nervosa poate fi văzută ca o performanță exagerată și o întruchipare a respectivelor calități care, la nivel psihic, sunt, de fapt, legate de traume: pe de o parte, evenimentele traumatice pot declanșa această boală; pe de altă parte, tulburarea de alimentație este adesea traumatizantă. În articolul meu, analizez modul în care această experiență traumatizantă este transformată prin scris. Procesul de scriere autobiografică le-a ajutat pe autoare să-și numească propriile emoții, temeri și atitudini, precum și să reinterpreteze diverse relații sau evenimente din trecut. Mai mult, le-a permis să stabilească legături interpersonale în mai multe moduri. În primul rând, aproape toate autoarele se adresează direct cuiva și încearcă să stabilească, în mod simbolic, un dialog: de exemplu, ele includ fragmente adresate mamei sau unui prieten apropiat (Petra Dvořáková, Tereza Nagy Štolbová). În al doilea rând, scrierea de proză cu intenția de a o publica presupune existența unui cititor – astfel, se stabilește un alt tip de relație. Mai mult, procesul de scriere care a dus la publicarea prozei autobiografice a devenit, de asemenea, pentru majoritatea autoarelor, punctul de plecare pentru asumarea unei noi identități – cea de scriitoare. Acesta e un alt tip de relație, care se stabilește în raport cu propria interioritate. Prin configurarea unor relații și a unor noi identități, scrisul devine, deci, un proces de vindecare.

Cuvinte-cheie: tulburare alimentară, anorexia nervosa, capitalism neoliberal, autobiografie, scrisul ca vindecare.