ESTE „COLONIALUL” DIN „POSTCOLONIAL” „SOVIETICUL” DIN „POSTSOVIETIC”?
LIMITELE STUDIILOR POSTCOLONIALE
(Rezumat)

Tranziţia Europei Centrale şi de Est, după 1989, la democraţia capitalistă a atras atenţia mediului academic asupra traiectoriilor politice, economice, sociale şi culturale din fostul bloc sovietic şi asupra configurării de noi identităţi în cadrul unui context european sau global mai larg. Cu toate acestea, demersurile „tranzitologilor” de a stabili, prin comparaţii transregionale, similitudinile şi diferenţele dintre teritoriile postcomuniste şi fostele colonii au fost întâmpinate cu rezervă sau trecute sub tăcere de către autorii studiilor postcoloniale. Cu foarte puţine excepţii, teoreticienii occidentali s- au arătat reticenţi faţă de includerea URSS-ului în rândul celorlalte „imperii moderne”, majoritatea europene. Sensibilitatea postcolonială a populaţiei din sfera sovietică – ilustrată de istoria orală, de studii sociologice şi de analize culturale – este totuşi greu de ignorat. În ultimii ani, relaţia dintre postcolonial şi postcomunism a devenit importantă în studiile central şi est europene, ca parte a demersurilor speculative de a traduce o experienţă istorică şi culturală specifică într-unul din cele mai răspândite idiomuri teoretice din cadrul mediului academic. Procedând astfel, teoreticienii din Europa Centrală şi de Est explorează limitele unei discipline canonice aflate în plină expansiune şi contribuie la reevaluările sale critice, resituând semnificaţia colonialismului în raport cu alte sisteme de dominaţie.

Cuvinte-cheie: postcolonial, postcomunist, postsovietic, sensibilitate postcolonială, dependenţă culturală.