Apel la contribuţii
Dacoromania litteraria, 10/2023

Literatură auto/biografică feminină în Europa de Est şi de Sud-Est

Fie că a luat forma memoriilor, autobiografiilor, jurnalelor sau coresponţei ori a îmbrăcat forme ficţionalizate (autoficţiune ori bioficţiune), experienţa feminină din perioada războaielor mondiale şi a regimurilor opresive din secolul XX în spaţiul est şi sud-est european a ieşit la suprafaţă şi s-a impus în peisajul editorial al ultimelor două decenii. O perioadă a contrastelor pe planul emancipării, secolul XX a fost celebrat în Occident ca un „secol feminin” („acentury of women”, Rowbotham 1997), dar în acelaşi timp a fost considerat o „eră a mărturiilor” („age of testimony”, Felman & Laub 1992). Transmiterea istoriilor personale din această epocă a urmat trasee sinuoase, în forme orale sau scrise, bazându-se pe reţele „filiale”şi „afiliative” (Hirsch 2012), venind atât de la victimele feminine ale diferitelor regimuri opresive cât şi de la alte figuri (în special feminine) care au dus mai departe mărturia victimelor directe (Schwab 2010).  În cursul descifrării acestor istorii personale publicate în ultimele decenii (şi prezentând interes pentru multiple discipline, de la studiile literare şi cele culturale la istorie sau psihanaliză) iese la lumină nu doar memoria culturală traumatică, ci şi, în egală măsură, o conservare şi reemergenţă a extremismului. În unele contexte, aceasta din urmă a putut da naştere unei tendinţe de a repeta violenţe istorice (Pető 2020), o direcţie îngrijorătoare care solicită o perspectivă politologică specializată.

Persistenţa unor traume, transmise apropiaţilor acestor figuri feminine prin ceea ce se numeşte „post-memorie” (Hirsch 1997 & 2012) a generat  „reminiscenţe obsedante” („haunting legacies” (Schwab 2010), transmiţând reflexe inconştiente noii generaţii. Aceste experienţe traumatice, trăite sau moştenite, s-au manifestat cu forţă în scriitura de tip memorialistic sau auto/biografic a generației care a preluat amintirile traumatizante, precum și în scriitura confesivă a victimelor însele, anterior cenzurată de regimurile totalitare. Transmiterea memoriei reprimate s-a produs în contextul unui progres social inegal, care a creat disparităţi de gen şi a accentuat vulnerabilităţile feminine, în ciuda existenţei unor mişcări de emancipare care au primit sprijin oficial din partea unora dintre aceste regimuri.

Acest număr tematic are în vedere felul în care memoria traumatică (a experienţelor trăite, moştenite sau transmise) este transformată prin influenţa estetică a literaturii (uneori şi prin mijlocirea unor elemente vizuale, fotografie sau arte plastice), construind un spaţiu securizant în care revizitarea trecutului e un prilej de reflecţie şi învăţare. Volumul se concentrează pe o triadă care caracterizează scriitura auto/biografică: mărturia (urmând distincţiile făcute de Derrida şi Agamben şi nuanţate mai recent de van der Heiden, 2019, între testis, superstes, martyr, derivat la rândul său din grecescul martus –  şi auctor), rezistenţa (care concentrează suferinţa, durata, dar şi supravieţuirea) şi recuperarea (având conotaţii terapeutice în formă reflexivă, dar şi de salvare sau conservare în formă tranzitivă). Dorim să luăm în considerare influenţa cenzurii şi auto-cenzurii asupra procesului prin care această mărturie se transmite şi asupra modului în care „memoria absentă” (missing memory, Schwartz, Weller, & Winkel, 2021) e compensată de formele ficţionale ale scriiturii memorialistice (conţinute de termenul-umbrelă de life-writing).Contribuţiile autorilor interesaţi de acest număr pot acoperi un spectru larg de genuri şi subgenuri (biografii şi autobiografii, memorii, jurnale, scrisori, bioficţiune sau autoficţiune), incluzând texte publicate postum sau scrise retrospectiv.

Rememorarea traumelor  sau a vinovăţiei se manifestă în gesturi, imagini, naraţiune sau chiar în ceea ce rămâne nespus. Literatura auto/biografică (life-writing, unde includem şi materiale de arhivă, fotografice şi corespondenţă) a oferit un instrument major de acces, reansamblare şi conferire de sens acestor istorii în spaţiul Istoriei.  Numărul e interesat de descifrarea „reminiscenţelor comunicative ale traumei şi rezistenţei” (communicative legacies of trauma and resilience, Hannah Klieger, în Mitroiu 2018), relaţia dintre memorie şi istorie (Radstone & Hodgkin 2003), dar şi dintre mărturie şi literatură (Felman & Laub 1992, van der Heiden 2019). Impactul contextului local asupra formei (Mrozik & Tippner 2021) a modelat categoriile subsumate life-writing-ului, oferind un nou unghi pentru formularea teoriilor inovatoare asupra dezvoltării genului. Ne interesează articole care să pună accentul pe contextul local şi regional dar şi pe specificul mediului politic, social şi cultural care au influenţat literatura auto/biografică feminină.

Vă invităm să trimiteţi articole legate de următoarele teme şi nu numai:

  • Valoarea mărturiei, rezistenţei şi supravieţuirii în  literatura auto/biografică feminină, bioficţiune şi autoficţiune în relaţie cu traume istorice.
  • Rolul literaturii, dar şi al genurilor hibride (relatări auto/biografice incluzând fotografia şi artele vizuale), în recuperarea experienţelor feminine est-europene în secolul XX, dar şi în practici de post-memorie în documentele contemporane.
  • Politică, mişcări de emancipare şi retrograde: origini în cadrul secolului al XIX-lea. Marxismul şi Războiul Rece.
  • Implicarea femeilor din estul şi sud-estul Europei în mişcările politice (de dreapta sau stânga, incluzând aderenţa la grupările extremiste) şi, unde a fost cazul, reprimarea şi trauma care au rezultat din acestea, aşa cum apar prezentate în diverse medii artistice.
  • Impactul celor Două Războaie Mondiale şi al Războiului Rece precum şi al represiunii şi cenzurii comuniste şi fasciste asupra evoluţiei genului auto/biografic şi chestiunii memoriei.
  • Corpul ca spaţiu de manifestare al traumei, recuperării şi mărturiei în scriitura auto/biografică, reflectând atrocităţile secolului XX.
  • Tranziţia de la martor afectat de evenimente (martus) la martor ca autor al relatării (auctor) în scriitura auto/biografică.
  • Stabilirea de conexiuni şi trasee transnaţionale ale memoriei în scriitura auto/biografică feminină est şi sud-est europeană.
  • Identităţi conflictuale ale descendenţilor şi apropiaţilor victimelor, dar şi ale celor care au perpetuat trauma istorică

Contribuţiile pot fi trimise pe adresele editorilor acestui număr tematic:
     Lect. dr. Andrada Fătu-Tutoveanu, andrada.pintilescu@fspac.ro
     Drd. Laura Cernat, cernat.laura@kuleuven.be
     Conf. Dr. Bavjola Shatro, bgami@kent.edu

Termene limită:

  • Rezumate (aprox. 300 de cuvinte):  10 februarie 2022.
  • Lucrări acceptate (8000-9000 cuvinte): 30 iunie 2022.

Bibliografie:
Felman, Shoshana, and Laub, Dori. Testimony: Crises of Witnessing in Literature, Psychoanalysis, and History. New York & London: Routledge, 1992.
Hirsch, Marianne. Family Frames: Photography, Narrative, and Postmemory. Cambridge, MA & London: Harvard University Press, 1997.
Hirsch, Marianne. The Generation of Postmemory: Writing and Visual Culture After the Holocaust. New York: Columbia University Press, 2012.
Mitroiu, Simona (ed.). Women’s Narratives and the Postmemory of Displacement in Central and Eastern Europe. Cham: Palgrave, 2018.
Mrozik, Agnieszka, and Tippner, Anja. “Remembering Late Socialism in Autobiographical Novels and Autofictions from Central and Eastern Europe: Introduction”. European Journal of Life Writing. Vol 10, 2021, pp. 1-14.
Pető, Andrea. The Women of the Arrow Cross Party: Invisible Hungarian Perpetrators in the Second World War. Cham: Palgrave, 2020.
Radstone, Susannah, and Hodgkin, Katharine. Regimes of Memory. London & New York: Routledge, 2003.
Rowbotham, Sheila. A Century of Women: The History of Women in Britain and the United States. London: Viking, 1997.
Schwab, Gabrielle. Haunting Legacies: Violent Histories and Transgenerational Trauma. New York: Columbia University Press, 2010.
Schwartz, Matthias, Weller, Nina, and Winkel, Heike. After Memory: World War II in Contemporary Eastern European Literatures. Berlin/ Boston: De Gruyter, 2021. Van der Heiden, Gert-Jan. The Voice of Misery: A Continental Philosophy of Testimony. New York: SUNY Press, 2019.